Fotograf la evenimentele prietenilor

Câți oare din cei care se ocupă de fotografie nu au fost rugați, solicitați, somați să facă fotografii la evenimentele cunoscuților sau prietenilor? Presupun ca majoritatea.

Nu știu ce experiențe ați avut voi, dar eu am jurat că nu mai merg la evenimentele prietenilor ca fotograf sau cu aparatul de fotografiat la mine. Și am să vă dau câteva exemple care au condus la această decizie.

Un bun prieten, naște soția, bucurie mare. Suntem invitați să sărbătorim evenimentul, mergem în vizită să vedem copilul, o minunăție. Ajuns acolo, felicitări, cadouri, ne bucurăm de fericirea lor. Și, surpriză:

- Bine mă, nu ai venit și tu să faci niște fotografii? Nu ai aparatul la tine?

- Pai m-ai chemat să sărbătorim, nu să facem ședințe foto.

- Da, dar nu mă gândeam că vii fără aparatul foto, să nu imortalizezi momentul, să am și eu poze cu copilul în primele săptămâni de viață.

Mi-am lăsat consoarta acolo, am dat o fugă până acasă (nu locuiam foarte departe), am luat echipamentul foto și am revenit să “trag copilu’ în poză”. Toate bune și frumoase, facem câteva cadre cu copilul, toată lumea mulțumită, noi băieții ne retragem să bem o bere, fetele discuții de ale lor. Prietenul scoate o bere aburindă, eu salivez după ea, mai ales după alergătura până acasă după echipament, îmi aprind o țigară, și mă pregătesc însetat să sorb din berea rece, când din dormitorul copilului se aude vocea proaspetei mămici:

- Repede, repede, venițiiiiii!!!

Sărim de pe scaune, aproape să răstorn paharul de bere din care nu apucasem să iau o gură când îl pun pe masă, țigara abia aprinsă o arunc în scrumieră și dăm năvală în dormitorul copilului.

- Ce e? Ce s-a întâmplat? De ce ai strigat așa?

- Uite ce frumos râde, e adorabil. Fă-i și tu o poză.

Înghit în sec gândindu-mă la berea de pe balcon, iau aparatul, fac câteva cadre, copilul râde, toată lumea mulțumită. Închid aparatul, gândul la bere, proaspăta mămică începe să gâdile copilul: E minunat, mai fă câteva cadre! Mă execut.

Copilul începe să plângă, mama încearcă să îl liniștească, eu mă retrag strategic către berea din balcon. Sau cel puțin așa cred.

- Stai un pic, îi este foame, să îi faci câteva poze când mănâncă.

Și imediat scote un sân de sub tricou și îl ademenește pe copil cu el. Eu mă înroșesc ca focul, tatăl îmi dă coate, îmi face cu ochiul și îmi șoptește “Mișto țâțe, nu?“ Salvat de clopoțel - copilul începe să mănânce, eu iau aparatul și mă ascund în spatele lui. Trag câteva cadre și mă retrag către balcon.

Țigara e arsă toată în scrumieră, berea s-a încălzit și a pierdut acidul, o muscă înoată disperată pe suprafața berii încercând să se salveze de la înec. Mă uit la prietenul meu, el ia un cuțit de pe masă și pescuiește musca din paharul meu de bere, râde, ridică paharul și “Hai noroc”.

Beau din berea răsuflată gândidu-mă la musca pescuită din ea și mi se pune un nod în gât. Sună la ușă, au mai venit câțiva prieteni, fetele merg să vadă copilul, băieții lângă noi la o bere. Îmi aprind o țigară, profit să îmi desfac o nouă bere, de data asta rece și fără muște, fumez jumătate din țigară când sunt solicitat din nou: copilul a mâncat, a murdărit pampers-ul, a fost schimbat și acum e gata să fie imortalizat într-o nouă costumație.

Mă execut. Fac fotografii copilului, mamei, fetelor pe rând cu copilul, fetele toate cu copilul, fetele între ele, copilul, fetele, mămica, fetele, fetele, fetele, cadourile copilului. Din balcon se aud râsete, prietenii se încing, se aude frigiderul când eliberează berile, fetele se încing, vor mai multe fotografii. În cele din urmă scap din mâna lor, ajung pe balcon, berea s-a încălzit, prietenii s-au încălzit, mie îmi este sete și îmi vine să arunc aparatul pe geam.

În cele din urmă copilul a fost lăsat să doarmă și am apucat să beau și eu o bere cap coadă. De sete, că nu mai aveam nici un chef de a sărbătorit. Poate doar de felicitări … pentru cei care au stat și s-au distrat.

Mai multe întâmplări în posturile următoare …..