Câți oare din cei care se ocupă de fotografie
nu au fost rugați, solicitați, somați să facă fotografii la evenimentele
cunoscuților sau prietenilor? Presupun ca majoritatea.
Nu știu ce experiențe ați avut voi, dar eu am
jurat că nu mai merg la evenimentele prietenilor ca fotograf sau cu aparatul de
fotografiat la mine. Și am să vă dau câteva exemple care au condus la această
decizie.
Un bun prieten, naște soția, bucurie mare. Suntem
invitați să sărbătorim evenimentul, mergem în vizită să vedem copilul, o
minunăție. Ajuns acolo, felicitări, cadouri, ne bucurăm de fericirea lor. Și,
surpriză:
- Bine mă, nu ai venit și tu să faci niște
fotografii? Nu ai aparatul la tine?
- Pai m-ai chemat să sărbătorim, nu să facem
ședințe foto.
- Da, dar nu mă gândeam că vii fără aparatul
foto, să nu imortalizezi momentul, să am și eu poze cu copilul în primele
săptămâni de viață.
Mi-am lăsat consoarta acolo, am dat o fugă
până acasă (nu locuiam foarte departe), am luat echipamentul foto și am revenit
să “trag copilu’ în poză”. Toate bune și frumoase, facem câteva cadre cu
copilul, toată lumea mulțumită, noi băieții ne retragem să bem o bere, fetele
discuții de ale lor. Prietenul scoate o bere aburindă, eu salivez după ea, mai
ales după alergătura până acasă după echipament, îmi aprind o țigară, și mă
pregătesc însetat să sorb din berea rece, când din dormitorul copilului se aude
vocea proaspetei mămici:
- Repede, repede, venițiiiiii!!!
Sărim de pe scaune, aproape să răstorn paharul
de bere din care nu apucasem să iau o gură când îl pun pe masă, țigara abia
aprinsă o arunc în scrumieră și dăm năvală în dormitorul copilului.
- Ce e? Ce s-a întâmplat? De ce ai strigat
așa?
- Uite ce frumos râde, e adorabil. Fă-i și tu
o poză.
Înghit în sec gândindu-mă la berea de pe
balcon, iau aparatul, fac câteva cadre, copilul râde, toată lumea mulțumită.
Închid aparatul, gândul la bere, proaspăta mămică începe să gâdile copilul: E
minunat, mai fă câteva cadre! Mă execut.
Copilul începe să plângă, mama încearcă să îl
liniștească, eu mă retrag strategic către berea din balcon. Sau cel puțin așa
cred.
- Stai un pic, îi este foame, să îi faci
câteva poze când mănâncă.
Și imediat scote un sân de sub tricou și îl
ademenește pe copil cu el. Eu mă înroșesc ca focul, tatăl îmi dă coate, îmi
face cu ochiul și îmi șoptește “Mișto țâțe, nu?“ Salvat de clopoțel - copilul
începe să mănânce, eu iau aparatul și mă ascund în spatele lui. Trag câteva
cadre și mă retrag către balcon.
Țigara e arsă toată în scrumieră, berea s-a
încălzit și a pierdut acidul, o muscă înoată disperată pe suprafața berii
încercând să se salveze de la înec. Mă uit la prietenul meu, el ia un cuțit de
pe masă și pescuiește musca din paharul meu de bere, râde, ridică paharul și “Hai noroc”.
Beau din berea răsuflată gândidu-mă la musca
pescuită din ea și mi se pune un nod în gât. Sună la ușă, au mai venit câțiva
prieteni, fetele merg să vadă copilul, băieții lângă noi la o bere. Îmi aprind
o țigară, profit să îmi desfac o nouă bere, de data asta rece și fără muște, fumez
jumătate din țigară când sunt solicitat din nou: copilul a mâncat, a murdărit
pampers-ul, a fost schimbat și acum e gata să fie imortalizat într-o nouă
costumație.
Mă execut. Fac fotografii copilului, mamei,
fetelor pe rând cu copilul, fetele toate cu copilul, fetele între ele, copilul,
fetele, mămica, fetele, fetele, fetele, cadourile copilului. Din balcon se aud
râsete, prietenii se încing, se aude frigiderul când eliberează berile, fetele
se încing, vor mai multe fotografii. În cele din urmă scap din mâna lor, ajung
pe balcon, berea s-a încălzit, prietenii s-au încălzit, mie îmi este sete și
îmi vine să arunc aparatul pe geam.
În cele din urmă copilul a fost lăsat să
doarmă și am apucat să beau și eu o bere cap coadă. De sete, că nu mai aveam
nici un chef de a sărbătorit. Poate doar de felicitări … pentru cei care au
stat și s-au distrat.
Mai multe întâmplări în posturile următoare …..