HDR - Destui fotografi din era digitală au auzit de
aceste trei litere, iar fenomenul a generat destule valuri în ultimii câțiva
ani. Domeniul nu e lipsit de controverse și confuzii și „se bucură” de o reputație
aparte în lumea imaginii digitale. Însă ce este HDR?
HDR vine de la High Dynamic Range.
Premisa e simplă: aparatul de fotografiat este limitat. El nu poate surprinde
un interval de lumină (în engleză, dynamic range) mai mare de 5-6 stopuri. Ceea
ce este dincolo de acest interval va fi ori supraexpus (“ars”), ori subexpus.
Ochiul uman este superior aparatelor de fotografiat din acest punct de vedere,
el putând să perceapă în jur de 10 stopuri. Se știe că intervalul scăzut de
lumină a fost dintotdeauna o problemă a fotografilor. Încă din vremurile în
care se lucra cu chimicale într-o cameră de subsol, ei au găsit tot felul de
trucuri prin care să compenseze acest neajuns și să împingă limitele mediului
dincolo de cele 5 stopuri.
Noutatea pe care o aduce în ecuație era
digitală este faptul că poți face mai multe fotografii ale aceleiași scene (la
diferite expuneri), pentru ca mai apoi să folosești un algoritm computerizat
pentru a le combina într-o singură imagine – în care să redai întregul spectru
al luminii. Asta înseamnă HDR. E o tehnică aparte de fotografiere și “developare
digitală”, prin care se capturează lumina dintr-un spectru mai larg și se
comprimă înapoi într-un format care poate fi redat de monitorul nostru și
tipărit de imprimantele zilelor noastre.
În general, lumea crede că pentru HDR
“trebuie să faci 3 poze”. HDR nu înseamnă neapărat “3 expuneri”. În realitate,
poți face oriunde între 2 și 9 expuneri ale aceleiași scene – de regulă, la
distanțe de -/+ 2 EV.
Pentru aceasta se fac aceluiași
subiect, un set de fotografii cu valori de expunere diferită. În cadrul
subexpus vom avea detalii în zonele luminoase, în cadrul supraexpus apar
detalii în zonele întunecate iar cadrul expus normal conține informații din
zonele medii.
Cadența la fotografie
În fotografia HDR, cadența la fotografie (numărul
de cadre pe secundă) nu este la fel de importantă ca în alte domenii, precum
fotografia sportivă. În unele cazuri, de exemplu în fotografia de peisaj, o cadență
acceptabilă asigură că norii nu se vor deplasa vizibil de la un cadru la altul.
Un subiect aflat chiar și în mișcare lentă, își modifică ușor poziția în raport
cu fundalul, așa încât prelucrarea ulterioară devine dificilă.
Echipament necesar pentru HDR
Echipamentul minim necesar este
format dintr-un aparat de fotografiat și un trepied. Nu trebuie vreun aparat
foarte modern sau un obiectiv special. Trebuie doar ca aparatul să aibă
modul Manual sau Diafragmă.
Pentru a fi foarte exigent și în același timp
pentru a asigura un plus de calitate imaginilor echipamentul poate fi completat
cu:
- Declanșatorul la distanță - cu fir sau fără
fir (contribuie la absența mișcărilor camerei de fotografiat între fotografii);
- Exponometrul - permite analiza luminii
pentru fiecare scenă și conduce la realizarea unor imagini mai bine expuse;
- Filtrele gri-neutru - reduc global sau
local lumina ce le traversează;
- Filtrul de polarizare - blochează sau atenuează
lumina reflectată de obiectele nemetalice, precum apa, sticla geamurilor,
frunzele verzi, etc. Dacă este corect poziționat, cerul senin va avea o nuanță
albastră mai profundă, frunzișul va părea mai verde, reflexiile nedorite din
geamurile magazinelor vor fi atenuate, etc. Efectul este maxim când între
soare, subiectul fotografiat și aparatul de fotografiat se formează un unghi de
90 grade;
- Filtrele infraroșii - blochează radiația
vizibilă și permit trecerea doar a celei infraroșu apropiat (invizibilă pentru
ochiul uman). Deoarece diferitele subiecte din lumea înconjurătoare reflectă radiația
infraroșie diferit de lumina vizibilă, se pot realiza imagini surprinzătoare,
de exemplu copaci cu frunziș alb, ce se proiectează pe un cer negru, brăzdat de
nori albi, etc. Datorită lungimii de undă diferite de cea vizibilă, radiația infraroșie
focalizează în alt plan iar producătorii, pentru a rezolva această problemă,
pun, în fata senzorului, un filtru anti-IR. Cu cât acest filtru este mai
eficient, cu atât expunerea în fotografia IR este mai lungă, în mod curent ajungând
la valorii de circa 30 sec.
Programe de prelucrare HDR
Unele modele de camere de fotografiat
digitale dispun de posibilitatea de a combina un număr de trei sau mai multe
imagini, într-una cu dinamică extinsă. Combinarea imaginilor se face automat,
conform unui algoritm aplicat standard, indiferent de cadrul fotografiat, fără vreo
posibilitate de adaptare. În unele împrejurări rezultatele sunt bune, în altele
nu. Aspectul cel mai delicat, maparea tonurilor, care trebuie adaptat fiecărui
caz în parte, rămâne apanajul programelor software.
Programele de prelucrare HDR ar putea fi împărțite
în două categorii: programe dedicate, cum ar fi Photomatix sau FDRTools, și
programe generale de prelucrare a imaginilor, care au inclus și utilități HDR,
precum Adobe Photoshop sau Corel Paint Shop Pro.
Notă: Informațiile sunt culese de pe internet
(mai jos doua link-uri de unde am luat material). Comentariile și completările
sunt bine venite.
1.jpg)
